Regulamentul de joc si saritura la cap.

Din punctul meu de vedere relatiile sociale umane reprezinta (si asa si trebuie) un joc bazat pe un set de reguli, un joc asemanator cu sahul dar la o ala scara.
Ca si in cazul sahului, nu poti schimba regulile jocului nici atunci cand situatia iti este favorabila si nici atunci cand iti este nefavorabila.
Mie, daca o perssoana juridica (seful meu, spre exemplu) imi da "sah", nu-i pot raspunde (si eu fiind in relatia cu el tot "persoana juridica") decat in baza unui contraargument juridic.
Daca nu am contraargumentul juridic necesar, raman pur si simplu mut (mutand regele afara din sah, in vreuna din casutele la care pot avea cu regele, in acel moment, acces).
Spun asta pentru ca in acest domeniu al meu de activitate, am ramas in multe randuri (cum se spune) fara cuvinte, (adica fara argumente valabile juridic), si am ramas fara din simplul motiv ca la multe argumente juridice ale domeniului nu exista si contraargumentele necesare.
In asa situatie esti asemeni unuia care, intr-o partida de sah joaca . . . fara nici una din cele 16 piese impotriva unui adversar care are celalte 16 piese pe tabla. El muta si tu . . . dai sa muti.

"Regulamentul de joc" existent pentru "jocul social" numit "transport rutier" este (din punctul meu de vedere si pana la "proba contrarie") un regulament impar. Paritatea trebuie sa fie definitia suprema in orice regulament de joc. Adica, ca si in aritmetica simpla daca 2 + 2 = 4 avem si 4 - 2 = 2 ca proba a verificarii acestui adevar.
Orice nu rezista "probei" intra in aria a ceea ce inseamna "in - just".
Iar acest Regulament are atatea "in-just"-itii in el incat acestea ii confera intregimii lui calificativul de "in-just".

va urma