Tachograph - Drivers European Union

După multi ani de bătut cu capul de masă, am reușit să scot la lumina zilei, mare parte din "gunoiul" pe care îl inghesuie "gradații" acestui sistem sub pielea celui mai mic în grad din Transportul Rutier UE, adică sub pielea persoanei care exercita funcția de "șoferul profesionist".
Poate că n-am înțeles eu bine litera și sensul întregului cumul de legislație ce converge și apasă pe umerii șoferului, nu zic "nu", dar pentru asta am strâns ce date am putut și eu, din activitatea mea în acest tip de munca (activitatea laborală, cum ii spunem noi, românii spaniolizati), date pe care le pun pe masa, nu în contra vreunei persoane, nu în contra vreunei intreprinderi, ci pentru a vedea în primul rând eu (ca sub pielea mea, intrară faptele consemnate de datele astea), și deodată cu mine, orice alta persoana interesata, unde este greșeală și, dacă se poate sa o îndreptăm, ca sa nu mai sufere si alții din cauza acelor erori din care pretind ca am suferit eu.

Imaginea acestei munci este asemeni unui mozaic, compus din bucățele atât de mici, și trebuiesc atât de multe, ca să iți redea măcar o părticică din întregul imaginii, că nici nu iți vine sa te apuci vreodată, sa le strângi.
Dar eu, deși mi-am dat seama din start că este o treabă extrem de anevoioasă, m-am apucat (prin 2008, când am văzut că am intrat ca pestele într-o vârșă și nu mai aveam cale de întors, ci doar de mers spre înainte) si am păstrat "bucățele", pe care mi le dădea la mână, angajatorul.
Unde angajatorul este "creierul", iar angajatul este "mână" (mână, de lucru), și unde creierul (și în acest convențional caz) conduce mâna, prin niște impulsuri la fel de invizibile ca în relația naturală (și nu convențională) dintre creier si mană.

Din "piesele" pe care mi le-a generat "creierul" meu de împrumut (când ești angajat, o parte din creier (aceea care decide singura), o lași acasă, alea 8-9 ore zilnice cât joci rolul subordonatului (apoi, revii la ea), deci din piesele astea, pot încerca meseriașii adevărați sa reîntregească imagine.
Scheletul imaginii l-am cam făcut (deja) eu singur, dar singur lucrând la o minuțiozitate ca asta, iți mai trebuie vreo doua vieți ca sa termini întregirea imaginii.

Altfel spus "creierul" (cel din ecuația ce am început-o mai sus) este asemeni unui "șahist", iar "mâna de lucru", este asemeni unei "piese vii" (piese care se deplasează singura de la penultima "pătrățica" indicata de asa-zisul "creier", la ultima (cronologic vorbind) "pătrățica" indicată.

 Ca și la șah, dacă "creierul" indică (spre un exemplu), "Calul de la B1, la C4", arbitrul partidei, nu este normal sa pedepsească "executantul" traiectului respectiv, ci pe "creierul" care a programat mutarea greșită.
Nu știu cum o fi în alte părți ale lumii, dar în lumea soferească din UE, considerarea drept "complicitate" (complicitate "angajat-angajator), a executării programului primit, este cauza principală a degradării de la o zi la alta, vieții laborale și sociale a persoanelor care îndeplinesc funcție de "șofer profesionist" in cadrul Transportului Rutier UE.

Una peste alta, nu vroiam să mă lungesc atâta, ci vroiam doar să spun că datele adunate de mine (asemeni unor bucatele de mozaic), s-au adunat destul de multe, si ca sa nu se piardă, am făcut mai multe copii dintre acelea care în informatica se numesc "copii de securitate", și am trimis din ele, la Comisia UE, la Parlamentul UE, la Consiliul UE, apoi in Romania la Ministerul Muncii și Justiției Sociale + la Inspecția Muncii, și în Spania la "Ministerio de Empleo y Seguridad Social" + "Ministerio de Fomento".

 In strungărie, sau in lumea piloților de avioane, dacă respecți "cotele", "desenelor tehnice" care iti sunt date spre executare, nu iei premiu dar . . . iți iei salariul.

 In șoferie însă, dacă respecți legea, te îngropi mult mai rau, mult mai mult, decât dacă o fentezi, decât dacă o ocolești, decât daca o eludezi.
Angajatorul (pe de o parte) si "autoritățile Statului" (pe de o alta parte), lucrează mana în mana (din 2006) la înrobirea si extorcarea "șoferului profesionist".

Dar, mai pe larg despre tema asta, găsește orice persoana interesată, într-a mea pagină web numită

(ca și titlul acestei postări) "Tachograph - Drivers European Union"

Ideal ii vine, cui vrea sa înțeleagă mecanismul, mecanica acestei adevărate "mașinării de eludat legi, eludare care duce la o evaziune fiscala care, cred ca, nici n-a văzut Parisul :) , ar trebui sa imprime bucata cu bucata cele vreo 9.000 de elemente conținute de folderul numit "Dreptul Persoanelor. Tratamentul de Date" (folder care se găsește in pagina web, formatul "blog" nu permite (sau nu știu eu ca permite, aducerea aici de "marfa" din Google Drive (spre un ex)

Guantanamo UE, pe roti

Într-o miercuri, ‎11‎ mai ‎2011, pe la ora 12:20:32 (sau ‏‎13:20:32, nu mai știu cum îmi era camera foto, raportata fata de "ora GMT") am imortalizat o imagine de pe ușa unei cabine de WC, dintr-una dintre parcările de camioane din Spania, în care opream ades, o imagine pe care o știam de ceva vreme și . . . cum nu știi niciodată când, sau dacă, mai revii în viata ta, vreodată, în acel loc, am imortalizat-o ca sa o am ca amintire.
In Spania, trecerea de la clasicul "carnet" la "carnet pe puncte" s-a făcut pe la 1 iulie 2006, asa ca "mesajul" transmis de cineva prin intermediul acestui fel de "gazeta de perete", a putut fi scris intre 2006 si 2011, dar eu îl știam poate de prin 2008, 2009 sau 2010.
Mesajul conținea câteva cuvinte prin care cineva își manifesta nemulțumirea față de implementarea acestei punctări/depunctări, cu cuvintele: "Carnè por puntos, Guantanamo para el transportista".
Desi din alte motivații decât autorul acestui mesaj, și eu consideram transportul rutier UE un Guantanamo, asa ca imaginea asta mi-am luat-o ca amintire mai ales pentru ca îmi plăcea ca cel putin încă o persoana, aducea denumirea asta in discuție, cam despre același obiect.

Din motive pe care le voi descrie pe parcurs, începând de azi (29.11.2017), am schimbat numele pe care acest blog îl avea până  acum, iar de acum înainte va purta numele "Guantanamo UE pe roți".

Blogul se referă la dezumanizarea din ce în ce mai acuta a condițiilor de munca și de trai a persoanelor care îndrăznesc sa semneze un "contract individual de munca", în acest domeniu infrastructural al oricărei societăți, deci și al societății numite "Uniunea Europeana", domeniu în care "lucrătorii mobili" își desfășoară activitatea nu pe "platforme stabile geografic", ci pe "platforme ambulante", pe platforme de înaltă mobilitate geografică".
Într-un fel, este cam aceeași diferență ca intre un strungar care lucrează în uzina, si un strungar care ar lucra pe un "atelier mobil" care ar aparține aceleiași uzine.
Astfel, după opt ore de "activitate laborala", strungarul care lucrează pe acea "platforma de lucru imobila" (imobil ca la "bunuri imobile vs bunuri mobile") numita "uzina", se va găsi la sfârșitul perioadei sale zilnice de lucru, la o aceeași distanta de . . . "condiția sa civila", ca și la începutul "programului de lucru", în timp ce intre strungarul care își desfășoară activitatea pe o "platforma de lucru mobila", intre "condiția sa civila" si "condiția sa laborala", poate interveni o distanta variabila, o distanta de la "zero" la "infinit".

Deși cumulul legislativ care gestionează juridic acest domeniu obliga angajatorul sa isi repună angajatul în condiția sa civila, la sfârșitul fiecărui "program zilnic de lucru" (la sfârșitul a 540 de minute de "prezenta în serviciu"), angajatorul se face (din 2006) ca ploua, sub privirile complice ale "autorității publice".

Citeste mai departe: Prison on wheels / Puscarie pe roti / Prision sobre ruedas .
Deocamdată atât.
Va urma!

Enciclopedie politica

Caut si eu formula optima pentru . . . optimizarea (cat sunt in stare) eforturilor mele.
Am tot construit la bloguri si pagini web, cautand mereu o formula mai potrivita.
Ca mesterul Manole, insa, dupa ce termini de construit ceva, sti deja cum ai putea sa durezi ceva si mai bun.
Cred insa ca "durarea" acestei "enciclopedii politice" o sa-mi ia . . . o viata, asa ca nu voi avea timp, si nici motiv, sa incerc vreo alta formula.
Probabil ca blogului aci de față (Eu si transportul rutier profesional) voi gasi si mai putin timp sa ii dedic, decat pana acum, asa ca invit eventualul doritor sa vina in blogul "Enciclopedie politica".
Toate cele bune!

Rastalmacita limba romana

"Destinul unui popor depinde de starea gramaticii sale. Nu există mare naţiune fără proprietatea limbii." (Fernando Pessoa)

Am sa incerc sa arhivez in aceasta pagina linkuri reprezentant cuvinte sau definitii pe care eu le consider extrem de importante in "economia problemei" si care nu au (pana la data de azi, 31 mai 2015) pagina corespondenta in limba romana (sau, daca o au, explicatiile sunt fie extrem de sarace, fie extrem de denaturate, fie extrem de . . . denaturante).

Nu vreau sa se creada prin asta ca as pretinde ca termenii ce ii aduc eu aici nu ar fi cunoscuti de "literatura de specialitate", ci ca astfel, cu asa lipsuri la nivel de vocabular nu se poate ca poporul asta (roman) sa aiba o "promovabila  (adica, sa treaca clasa, cum ziceam noi, ca elevi) cultura generala juridica".

Am citit si recitit tot soiul de izvoare in legatura cu cotitura, cu drumul ales de Romania la nivelul anilor 1940-1950 si nu ai cum sa nu vezi ca a fost ucisa o natie iar ucigasul (comunismul) si-a tras pielea ei peste starvul lui si ceea ce a rezultat . . . nu incape decat in termenul de "mutant".

Nu intra in sfera de interes a interesului comunist (pe de o parte) termeni relationati cu "drepturile persoanei", cu "proprietatea privata", si multi alti termeni, iar aplecarea spre ateism a comunismului vaduveau foarte multe explicatii asupra unor termeni (ca nasterea, spre ex).

Cum sa existe un "dialog social promovant" (adica . . . macar de nota 5) cand "vocabularul baza" este de nota 2 ?

Eu sunt unul (o persoana). 

Repararea acestei sechele nu este treaba de o persoana, asa cum interpretarea unei simfonii nu este treaba de o persoana ci, este o treaba de echipa, de echipa compusa din persoane cooperante si bine coordonate intre ele, coordonare pe care stim cu totii o realizeaza . . . un dirijor.

Eu incerc sa transcriu aici (sa "cobor" din minte pe suport vizibil, notele), "partitura". De-abia mai apoi, evidenta lucrurilor va certifica daca demersul meu v-a avea sau nu . . . priza. 

  Citeste mai multe

Mesajele mele puse in sticla si aruncate-n mare

Retraiesc vrand-nevrand disperarea acelor naufragiati care isi puneau toata speranta in mesajul pus intr-o sticla si aruncata in apa, in cine stie ce punct geografic al lumii.
Desi de mic copil ma fascina aceasta idee de a face sa-ti ajunga mesajul la distante si la persoane nebanuite, avantajul pe care il ofera acest ocean informational care este internetul, depaseste cu mult ceea ce eu, la primii mei pasi prin viata, asteptam.
Setea mea de a impartasi cu alti asemeni mie, painea pe care (si-atata cata) o am mi-o ostoieste cat de cat prezenta, in viata mea, a internetului.

Nordismul vs sudismul

Tot omul are opinii proprii si atunci, avandu-le si eu pe ale mele, nu vad de ce nu as incerca sa mi le fac cunoscute,  deschizandu-mi astfel usa catre cei "asemanatori in gandire, mie".

Una din opiniile mele se refera si la aceea ca "sudismul" si "nordismul" sunt doua concepte ce, desi se leaga in mod aproape . . . . . . fizico-instinctual cu ceea ce ar rezida din . . . pozitionamentul geografic (pe de o parte) sau cu ceea ce rezida din informatia despre Razboiul de Secesiune nord-american (pe de alta parte), mai are si o a treia cale, o a treia dar in fapt cea mai importanta cale, urmare a celor ce rezida din pozitionamentul fata de puncte geografice nu ale Pamantului, nu ale geografiei fizice ci ale unei geografii mentale ale Vietii.

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american, al acelui caracter de om care nu are nevoie sa sclavageasca un altul sau sa fie sclavizat de un altul.
Acest tip de oameni este prototip al omului liber, este prototip al acelui om pentru care libertatea este libertate doar in conjugare cu conceptul "responsabilitate".
Batalia, skandenberg-ul dintre "nordisti" si "sudisti" este veche de cand Lumea si va dainui cat ea.
Pentru prima data in istoria lumii, "oamenii liberi" au reusit sa preia conducerea societatii si sa impuna drumul, in urma Razboiului de secesiune din Statelor Unite.
Instrumentele democratice au pus la loc de cinste mintea umana, incercandu-se din rasputeri eliminarea inutilelor si inumanelor varsari de sange si inlocuirea lor cu "respectarea regulii jocului".
Asezarea luptei intrun ring in care combatantii sa fie reprezentanti ai "fortei argumentului" si nu ai "argumentului fortei".
In aceasta "alergare de stafeta" care este "Viata", Basescu si-a parcurs cu cinste cele doua etape si ar fi pacat sa nu preia din mana lui stafeta un om asemeni lui, care cunoaste drumul de parcurs ca si el.
Nu ar fi un sfarsit de lume daca ar castiga din nou socialistii, dar ar fi o nedorita si paguboasa pierdere de timp. Din pacate, mare parte dintre cei sclavizati fac (vrand sau ne-vrand) jocul exact acelora care ii scufunda. Dar, asta e viata. Om trai si om vedea.